UNIVERSITATEA „HYPERION”
Facultatea de Psihologie – Sociologie
ORIENTARE ŞCOLARĂ ŞI PROFESIONALĂ
20 ianuarie 2003
– Bucureşti –
ersoanele care apelează la O.S.P. sunt din ce în ce mai numeroase şi acoperă o arie socială tot mai diversă. Sunt persoane care au probleme de integrare, reintegrare socio-profesională de diferite vârste, categorii sociale , etnii, nivele de pregătire şi de ambele sexe. Aceste probleme pot fi grupate pe categorii şi sunt legate de o piaţă a muncii din ce în ce mai complexă şi mai greu d cunoscut. Grupul cel mai mare de probleme este însă în strânsă legătură cu şomajul.
Şomajul este un fenomen economico-social de masă dinamic, cu caracter istoric, care coincide ca geneză cu apariţia şi apoi generalizarea muncii salariale, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, când industria, dezvoltându-se, a devenit principalul mod de făurire a avuţiei în societăţile capitaliste. În ţara noastră şomajul a devenit fenomen socio-economic de masă abia după 1990 când s-a schimbat orientarea politică a guvernanţilor. Înainte de 1945, când România încă nu fusese absorbită în blocul comunist, dezvoltarea industrială a ţării era suficient de slabă fapt care, corelat cu o stabilitate monetară relativ bună, făcea ca şomajul să nu depăşească 3% din populaţia activă, nivel care nu-l impunea ca fenomen de masă. În 1990 ţara noastră avea un statut asemănător cu cel al unui proaspăt şomer pus în situaţia de a căuta o nouă piaţă de muncă datorită dizolvării pieţei de muncă locale.
Astfel stând lucrurile, şomajul a cunoscut, în cei 11 ani de tranziţie, o evoluţie ascendentă, la început accelerată, stabilizându-se, în ultimii ani, în jurul procentului de 10% din populaţia activă a ţării, nivel ce ne include în rândul ţărilor europene care se confruntă cu şomajul de masă.
Şomajul se diferenţiază de alte forme de neparticipare la muncă. Astfel şomajul, ca fenomen de masă, este unul multidimensional: demografic, economic, psihologic, social, cultural, politic şi acoperă o diversitate de situaţii concrete de neocupare, cum sunt:
- Pierderea locului de muncă;
- Tineri la terminarea studiilor;
- Persoane care au întrerupt munca din motive medicale;
- Persoane care lucrează la negru sau cu colaborare;
- Persoane pensionate care doresc câştiguri suplimentare, etc.
În funcţie de poziţia individului faţă de piaţa muncii populaţia se împarte în trei categorii:
- populaţie ocupată;
- populaţie în şomaj;
- populaţie inactivă.
Deci starea de şomaj rezidă pe de o parte din motivul neocupării dar, în ultimul timp, şi din durata neocupării. Astfel este recunoscut fenomenul de şomaj mascat, prezent îndeosebi în ţările foart sărace, dar şi în cele care abia s-au desprins din blocul comunist şi, într-o măsură mai mică în ţările capitaliste bogate.
Acest fenomen se datorează, pe de o parte politicilor sociale care limitează accesul la resursele statului destinate asistenţei sociale, iar pe de altă parte prin descurajarea indivizilor victime ale şomajului cronic sau prin orientarea lor spre activităţi subterane şi delincvenţă.
Efectele pe care le poate avea situaţia de şomaj asupra oamenilor sunt, cel mai adesea, devastatoare şi se manifestă în două planuri distincte: în plan social şi în plan psihic.
Pe plan social şomajul alimentează un alt fenomen de masă a cărui agresivitate asupra persoanei este mult mai mare: excluderea socială. Şomerul este exclus din viaţa activă a comunităţii şi, în numeroase cazuri, îşi pierde şi familia intrând înt-o izolare în care singurele contacte rămân cele cu oameni asemenea lui, fapt ce face aproape imposibilă întoarcerea lui în societate. Din acest punct de vedere, şomajul poate fi clasificat ca o stare de detenţie virtuală.
Pe plan psihic şomajul, şi perspectiva sa, declanşează un stres puternic ce duce, într-o primă fază, la depresii severe ce pot culmina cu psihopatii sau afecţiuni psiho-somatice grave care fac omul inapt atât pentru muncă cât şi pentru o viaţă social-culturală normală.
Am lăsat la urmă suicidul şi delincvenţa pentru că ele sunt practic alternative, de multe ori singurele, pe care individul exclus le are pentru a nu eşua în nebunie. Omul este o fiinţă activă şi colectivă ceea ce îl face să recurgă la toate căile de a ieşi din desişul nebuniei sau de a scăpa de povara singurătăţii şi izolării.
Astfel aceeia dintre excluşi pe care principiile morale nu îi lasă să intre în zona delincvenţei vor apela la suicid, iar ceilalţi vor folosi, fără scrupule, toate oportunităţile negative pe care orice societate omenească le găzduieşte.
Mai sunt însă două fenomene sociale care sunt alimentate de şomajul de masă cronicizat: migraţia internă şi internaţională şi terorismul intern şi internaţional. Studiile americane au evidenţiat că şomajul generează migraţie, atât internă cât şi internaţională, dinspre zonele sărace spre cele bogate. Terorismul este o formă de delincvenţă subordonată politic sau religios.
Bibliografie:
![order now](https://nursinghomeworkhelps.com/wp-content/uploads/2023/07/order-now.jpg)